Legea nr. 256/2015 privind exercitarea profesiei de dietetician, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Dieteticienilor din România
Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 825 din 05 noiembrie 2015.
În vigoare de la 08 noiembrie 2015
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1. –
Prezenta lege reglementează activităţile şi practicile legate de exercitarea profesiei de dietetician, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Dieteticienilor din România, denumit în continuare CDR.
Art. 2. –
(1) Profesia de dietetician este o profesie liberală, în domeniul sănătăţii umane, furnizoare de servicii conexe actului medical.
(2) Profesia de dietetician are ca principal scop asigurarea unei nutriţii echilibrate a individului şi colectivităţilor umane, în vederea asigurării unei stări bune de sănătate, prin prevenirea stărilor patologice influenţate nutriţional şi prin promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii prin mijloace dietetice.
(3) În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, dieteticianul trebuie să acţioneze cu profesionalism, dovedind disponibilitate, competenţă, corectitudine, devotament, loialitate, confidenţialitate şi respect faţă de fiinţa umană.
Art. 3. –
(1) În exercitarea profesiei, dieteticianul aplică ştiinţa nutriţiei şi dieteticii în alimentaţia şi educaţia pe teme de alimentaţie a pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică, cât şi a persoanelor ca subiect individual, atât a celor sănătoase, cât şi a celor bolnave.
(2) Dieteticianul contribuie la definirea, evaluarea şi controlul calităţii produselor şi dietelor alimentare oferite pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică, ţinând cont de principiile şi obiectivele naţionale de prevenţie şi sănătate publică relevante în sfera nutriţiei şi alimentaţiei publice. De asemenea, dieteticianul participă la toate programele de sănătate publică ce implică o componentă alimentară.
(3) Deciziile profesionale ale dieteticianului vor fi luate în limitele competenţei sale profesionale, având în vedere interesul şi drepturile pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică, respectarea voinţei acestora, grija faţă de sănătatea lor şi faţă de sănătatea publică, principiile general-acceptate de nutriţie şi dietetică, nediscriminarea între pacienţi/beneficiari de servicii de nutriţie şi dietetică, respectarea demnităţii umane şi a celorlalte principii şi reguli de etică şi deontologie în nutriţie şi dietetică.
(4) Profesia de dietetician se exercită pe bază de libertate profesională în probleme specifice de nutriţie şi dietetică a pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică, fără îngrădiri administrative privind prescrierea de măsuri dietetice şi de nutriţie. Principiul independenţei profesionale conferă dieteticianului dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea răspunderii pentru calitatea acestuia, în limitele respectării de către pacienţi/beneficiari de servicii de nutriţie şi dietetică a indicaţiilor dietetice primite.
CAPITOLUL II Exercitarea profesiei de dietetician cu drept de liberă practică
Art. 4. –
Profesia de dietetician se poate exercita în România de către:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul unui cetăţean român, descendenţii şi ascendenţii în linie directă, indiferent de cetăţenia acestora, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român;
d) membrii de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), astfel cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţenii statelor terţe beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f) beneficiarii unui statut de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Art. 5. –
(1) Profesia de dietetician se exercită pe teritoriul României numai de către persoanele care au obţinut statutul de dietetician autorizat. Pentru obţinerea acestui statut persoanele fizice trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să aibă capacitate juridică civilă deplină de exerciţiu;
b) să posede un titlu oficial de calificare în nutriţie şi dietetică;
c) să fie apte din punct de vedere medical pentru practicarea profesiei;
d) să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 18;
e) să aibă calitatea de membru al CDR;
f) să se încadreze în una dintre categoriile prevăzute la art. 4.
(2) În sensul prezentei legi, prin titlu oficial de calificare în nutriţie si dietetică, se înţelege:
a) diploma de licenţă în specializarea nutriţie şi dietetică, eliberată de o instituţie de învăţământ superior, acreditată în România, pe domeniul sănătate, cu o durată de minimum 3 ani (180 de credite);
b) adeverinţă de absolvire a studiilor, eliberată la cererea absolventului, ca urmare a promovării examenului de licenţă, valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, conform prevederilor lit. a), dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
c) diplomă sau adeverinţă de tipul celei menţionate la lit. a) şi b), obţinută în străinătate şi recunoscută sau echivalată în România, după caz.
(3) Pentru a profesa ca dietetician pe teritoriul României, persoanele prevăzute la art. 4 sunt obligate să deţină o autorizaţie de liberă practică, eliberată de CDR.
(4) În vederea eliberării autorizaţiei de liberă practică trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) să deţină titlu oficial de calificare în nutriţie şi dietetică potrivit alin. (2);
b) să facă dovada efectuării unui an de practică în domeniul nutriţiei şi dieteticii în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în normele metodologice de aplicare a prezentei legi sau să deţină o diplomă de masterat în domeniul nutriţiei şi dieteticii (120 de credite);
c) să promoveze examenul naţional de dietetician autorizat, organizat de către instituţiile de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în specializarea nutriţie şi dietetică, elaborat în colaborare cu CDR.
Art. 6. –
Pentru exercitarea profesiei de dietetician autorizaţia de liberă practică se eliberează şi se reînnoieşte obligatoriu de către CDR, la un interval de 5 ani.
Art. 7. –
(1) Persoanele prevăzute la art. 4 lit. b), c), e) şi f) trebuie să susţină examenul prevăzut la art. 5 alin. (4) lit. c).
(2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instituţiile de învăţământ superior care au emis diplome de licenţă în specializarea nutriţie şi dietetică vor organiza primul examen naţional de dietetician autorizat, pentru posesorii de diplomă/adeverinţă de licenţă în specializarea nutriţie şi dietetică care îndeplinesc condiţiile menţionate la art. 5 alin. (4) lit. a) şi b).
(3) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8. –
(1) Toţi asistenţii medicali dieteticieni care optează pentru exercitarea profesiei de dietetician sunt obligaţi ca, în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să efectueze un stagiu de pregătire specifică, pentru o durată determinată, recunoscută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi de Ministerul Sănătăţii, conform standardelor ocupaţionale europene aprobate prin reglementările legale în vigoare, menit să aducă nivelul de pregătire a asistenţilor medicali dieteticieni la nivelul minim de licenţă în dietetică.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 5 alin. (1), atribuţiile dieteticianului pot fi exercitate de către asistentul medical cu competenţă în dietetică, pentru o perioadă de până la 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) După expirarea termenului de 5 ani asistenţii medicali dieteticieni care nu au obţinut o diplomă de licenţă în specializarea nutriţie şi dietetică nu vor putea să mai profeseze în acest domeniu şi vor putea profesa ca asistenţi medicali, aceasta fiind profesia lor de bază.
Art. 9. –
Supravegherea şi controlul exercitării profesiei de dietetician se realizează de CDR.
CAPITOLUL III Forme de exercitare a profesiei de dietetician cu drept de liberă practică
Art. 10. –
Principalele domenii de practică în care activează dieteticianul sunt:
a) dietetician administrativ: activează în managementul serviciilor şi produselor alimentare cu responsabilitatea de a furniza informaţii privind produsele nutriţionale adecvate, hrana de calitate pentru indivizi şi grupuri în stare de sănătate şi de boală, în cadrul unor instituţii sau comunităţi;
b) dietetician clinic: activează la nivelul îngrijirilor medicale primare, secundare şi terţiare, cu responsabilitatea de a planifica, a educa, a supraveghea şi a evalua un plan de alimentaţie, conceput clinic, pentru a asigura pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică o stare de sănătate nutriţională optimă; dieteticienii clinici pot lucra autonom în cabinete individuale, în instituţii medicale, cabinete medicale, spitale, unităţi staţionare şi cămine de bătrâni;
c) dietetician pentru sănătatea publică sau comunitar: activează cu rol direct în promovarea sănătăţii şi formularea politicilor de promovare a alegerilor produselor alimentare la nivel de individ/grupuri, care să ducă la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii nutriţionale concomitent cu minimalizarea riscurilor care decurg din bolile cu determinare nutriţională;
d) cadrele didactice şi cercetătorii care au parcurs ciclul Bologna au posibilitatea de a continua programul de licenţă cu un program de master şi apoi cu unul de doctorat;
e) alte domenii de practică în domeniul dieteticii pot fi stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii, ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice şi ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
Art. 11. –
(1) Exercitarea profesiei de dietetician se realizează în instituţii publice, private sau în forme autonome de exercitare a profesiei.
(2) Formele autonome de exercitare a profesiei sunt:
a) cabinet individual de dietetică;
b) societate civilă profesională de dietetică.
(3) Formele autonome de exercitare a profesiei de dietetician pot angaja personal salariat, pot încheia contracte de colaborare cu alţi dieteticieni, contracte de conlucrare cu alte forme autonome de exercitare a profesiei, contracte cu furnizorii de bunuri şi servicii necesare activităţii lor, contracte specifice cu unităţi medicale, educaţionale, sociale, sportive, de alimentaţie publică, de îngrijire corporală, de industrie alimentară şi farmaceutică, cu mijloace de comunicare în masă, forme specifice de exercitare a profesiei de medic şi a diverselor alte profesii paramedicale şi alte acte juridice civile, în condiţiile Codului civil şi legilor speciale aplicabile.
CAPITOLUL IV Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea CDR
Art. 12. –
(1) CDR se înfiinţează şi funcţionează ca organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial, având ca obiect de activitate controlul, supravegherea şi modul de exercitare a profesiei de dietetician.
(2) Formele de organizare a CDR la nivel naţional şi la nivel teritorial sunt stabilite prin Statutul CDR.
(3) Statutul şi Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al CDR se elaborează, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de către reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale dieteticienilor şi ai instituţiilor de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în specialitatea nutriţie şi dietetică şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Statutul CDR prevede modul de organizare al primelor alegeri, structura organizatorică la nivel naţional şi teritorial, precum şi numărul şi durata mandatelor organelor de conducere ale CDR.
Art. 13. –
(1) Atribuţiile CDR sunt următoarele:
a) asigură respectarea cadrului legal şi organizatoric pentru exercitarea profesiei de dietetician în condiţiile prezentei legi, inclusiv prin funcţia de control profesional, de autoritate disciplinară şi jurisdicţie profesională;
b) instituie standarde de calitate a serviciilor profesionale în domeniul dieteticii şi norme deontologice în exercitarea profesiei de dietetician;
c) instituie un cadru de promovare şi dezvoltare a competenţei profesionale;
d) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, în organismele profesionale internaţionale, precum şi în litigiile cu terţii;
e) ţine evidenţa dieteticienilor autorizaţi şi, după caz, acordă, certifică, suspendă şi retrage dreptul de exercitare a profesiei de dietetician pe teritoriul României;
f) mediază şi arbitrează divergenţele dintre dieteticienii autorizaţi, dintre aceştia şi formele autonome de exercitare a profesiei, ori dintre formele de exercitare a profesiei.
(2) Alte atribuţii sunt prevăzute prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL V
Drepturile şi accesul pacienţilor/beneficiarilor de servicii de nutriţie şi dietetică la serviciile medicale oferite de dieteticieni
Art. 14. –
Toate persoanele au acces liber la consilierea şi terapia dietetică, reglementate conform prezentei legi.
Art. 15. –
Persoanele care se adresează unui dietetician beneficiază de confidenţialitatea datelor privind starea lor de sănătate.
Art. 16. –
Practicile şi procedurile de nutriţie şi dietetică de care beneficiază populaţia asigurată sunt stabilite prin negociere cu Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi sunt prevăzute în Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 17. –
Pentru a exercita profesia de dietetician cu liberă practică, acesta trebuie să devină membru al CDR prin obţinerea autorizaţiei de liberă practică, conform art. 5 alin. (4), în cel mult 5 ani de la absolvirea studiilor de licenţă.
Art. 18. –
Este nedemnă şi nu poate exercita profesia de dietetician:
a) persoana care a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere profesiei de dietetician;
b) persoana care, în exercitarea profesiei de dietetician, a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
Art. 19. –
(1) Dieteticianul cu drept de liberă practică răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a normelor metodologice de aplicare a acesteia şi a Statutului CDR.
(2) Constatarea, cercetarea şi sancţiunile abaterilor disciplinare sunt prevăzute în Statutul CDR.
(3) Analizarea şi soluţionarea cazurilor de malpraxis se fac de către CDR, care poate colabora cu Colegiul Medicilor din România sau, după caz, cu Colegiul Farmaciştilor din România.
(4) Răspunderea disciplinară a dieteticienilor cu drept de liberă practică nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Art. 20. –
(1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii, cu consultarea instituţiilor de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în specializarea de nutriţie şi dietetică, emite normele metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, profesia de dietetician licenţiat, precum şi ocupaţiile prevăzute la art. 10 se introduc în Clasificarea ocupaţiilor din România, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
Nr. 256.